Istoria calculatoarelor și evoluția lor. Să începem prin a ne întreba de unde și când a apărut termenul „computer”, utilizat în mod universal? Cei mai mulți oameni cred, în mod greșit, că este un termen destul de recent, aparținând cel puțin secolului nostru, dar, în mod surprinzător, se pare că acest termen datează încă din 1646 și apare pentru prima dată într-o scriere a lui Thomas Browne, care definește „Calculatoarele” ca fiind persoane care numără timpul prin formularea de calendare.
Dar nici măcar aceasta nu poate fi considerată adevărata origine a calculatorului, înțeles ca instrument: până la inventarea numelui putem urmări originea unei invenții atât de complexe! În realitate, calculatorul nu este o invenție, ci rezultatul unui lung proces uman la care au contribuit diferite ramuri ale științei, uneori aparent foarte îndepărtate, dar care s-au dovedit a fi decisive în formarea mașinii complexe pe care o numim astăzi calculator.
Conţinut
Istoria calculatoarelor și evoluția lor
Deci, dacă doriți să aflați mai multe despre istoria calculatoarelor și evoluția lor, citiți în continuare acest articol, în care vă voi explica în detaliu istoria calculatorului personal.
Primele calculatoare (1946)
Minunata călătorie a computerului a început atunci când nevoia de a efectua calcule din ce în ce mai complexe i-a determinat pe vechii egipteni și pe asiro-babilonieni să lucreze cu scrieri destul de complexe, cum ar fi hieroglifele și scrierile cuneiforme, iar apoi, pentru a accelera și automatiza calculele, să inventeze abacul, care este folosit și astăzi în anumite părți ale globului.
Cu siguranță că ceva s-a întâmplat chiar și înainte de acum 6.000 de ani, dar nu știm prea multe despre asta. Strămoșii noștri au simțit cu siguranță nevoia puternică de a număra, măsura și prezice tot ceea ce îi înconjura, iar această dorință, înnăscută în noi, ne îndreaptă astăzi spre realizarea unor calculatoare ale căror capacități sunt deja la nivelul zeilor antici.
Cu toate acestea, abia în anii 1600, necesitățile moderne, inclusiv pentru aplicații practice în astronomie și în alte ramuri ale științei, au determinat oameni de știință precum Edmund Gunter, Wilhelm Schickard și William Oughtred să construiască primele reguli de calcul, care se bazau pe o parte mobilă care aluneca pe o parte fixă pentru a efectua o multitudine de calcule.
În 1662, marele matematician francez Blaise Pascal a inventat Pascaline, un dispozitiv mecanic inteligent care, prin intermediul unei serii de roți rotative, putea efectua operații aritmetice cu numere de până la 999.999.999.
Calea lentă către zilele noastre s-a accelerat brusc în secolul al XIX-lea, iar în acest secol au fost puse bazele calculatoarelor de astăzi. Cele trei evenimente istorice care sunt cu siguranță cele mai importante pentru dezvoltarea specifică a calculatorului modern:
- 332 î.Hr. – Aristotel: logica, adică modul în care funcționează gândirea noastră.
- 1822 – Charles Babbage: structura unui calculator modern.
- 1854 – George Boole: a cărui algebră stă la baza proiectării teoretice a calculatoarelor.
De atunci, succesiunea invențiilor și a studiilor conceptuale privind calculatorul s-a accelerat enorm, iar descrierea lor amănunțită ar necesita o întreagă enciclopedie.
Istoria calculatorului personal, a acelui dispozitiv care a intrat acum în casele tuturor, își bazează filosofia pe conceptul „Neumann”, conceput de John von Neumann în 1940. Acest om de știință a intuit posibilitatea de a crea o mașină în care programul să fie stocat în mașina însăși, deschizând astfel calea pentru dezvoltarea calculatorului modern, care a început cu Eniac.
Acesta a fost numele primului calculator electronic, un sistem gigantic construit în 1946 și care ocupa un spațiu egal cu o sală de sport mare și este și astăzi de neegalat ca dimensiune fizică. ENIAC avea o putere de calcul de mii de ori mai mică decât orice modest calculator personal de astăzi.
Microcalculatorul cu procesor (1975)
Istoria calculatoarelor și evoluția lor. Totul a început în anii 70, care au reprezentat un fel de epocă preistorică a calculatorului personal. Evenimente importante, precum realizarea de către Intel a primului microprocesor 4004 și apoi apariția unor invenții capabile să îndeplinească funcții complete de calculator, deși foarte simple, au deschis accesul la calculatoare pentru pasionații cu bani puțini, și cu bani puțini erau și cei care le construiau și le vindeau, cum ar fi Steve Jobs, Bill Gates și alții.
Pentru a ne face o imagine a acestei perioade îndepărtate, trebuie remarcat un alt fapt important. Producătorii de componente de bază, cum ar fi memoria RAM, procesoarele, cipurile de interfață utilizate în aceste prime calculatoare personale, nu s-au gândit nici pe departe că componentele lor concepute pentru aplicații industriale dădeau naștere uneia dintre cele mai mari industrii din lume, prin intermediul unor tineri entuziaști și curajoși care știau cum să utilizeze aceleași componente în alte moduri.
Printre acești tineri se numărau Bill Gates, Steve Jobs și alții foarte importanți, mai puțin cunoscuți astăzi, dar la fel de importanți pentru această dezvoltare. Companii precum Intel, AMD, Texas Instruments, Motorola și chiar IBM au privit acești tineri și inițiativele lor cu indiferență.
Dr. Gordon Moore, geniul fondator al Intel, a spus într-o conferință mulți ani mai târziu, și cu un act de profundă modestie, că nici măcar el, deși scufundat ca puțini alții în toate acele tehnologii, nu reușise să vadă ceea ce văzuseră acei tineri.
La această formidabilă dezvoltare au contribuit nume precum Robert Noyce, Robert Graham, Gordon Moore, Andrew Grove, Ted Hoff, Shima, Federico Faggin, Stan Mazor, Ed Gelbach, Leslie Les Vadasz, Dave House, Craig Barrett, Jack Carsten, Steve Wozniak, Tom Lawrence, Jarry Sanders, Enzo Torresi, Enrico Pesatori, Mike Markkula, Steve Jobs și mulți, mulți alții.
De asemenea, ar putea fi povestite multe întâmplări, cum ar fi cea legată de SDK80, primul microcalculator pe o placă produs de Intel în 1975 ca ajutor și suport pentru proiectanți și care avea toate elementele unui calculator personal, deși cu un software cu adevărat primordial, ar fi putut fi configurat ca un PC, dar Intel, ca și alte industrii de bază, nu era cu adevărat interesat de această nouă piață în curs de dezvoltare!
Primul calculator personal IBM (1981)
În august 1981, IBM a anunțat lumii primul său PC, un produs care nu avea nimic ingenios, fiind practic un ansamblu de piese existente, cum ar fi procesorul Intel, sistemul de operare Microsoft etc. A fost pentru prima dată când IBM a anunțat un produs mic, care nu necesita investiții tehnologice importante.
Pentru prima dată, marele și inegalabilul IBM, a anunțat un mic produs care nu a necesitat nicio investiție tehnologică importantă, care a fost asamblat în timp record de un mic grup de tineri tehnicieni într-o mică și îndepărtată secție IBM din Florida, dar care a marcat începutul unei revoluții pentru calculator.
„PC”, aceste două litere care astăzi sunt sinonime cu o industrie uriașă și cu o revoluție a obiceiurilor, au devenit astfel un acronim pe buzele tuturor.
Cu această ocazie, este normal să menționăm câteva evenimente, inclusiv economice, care au avut loc în acea perioadă și care au marcat istoria PC-ului așa cum o găsim astăzi. În special, acele bulversări ale marilor companii industriale care au dat naștere mai întâi piețelor americane, europene și apoi japoneze, coreene și taiwaneze.
Efectele imprevizibile ale PC-urilor IBM se datorează a două evenimente fundamentale:
1) Primul se datora faptului că acest produs era propriu IBM, adică garantat de un brand care reprezenta la acea vreme mai mult de 50% din piața mondială de calculatoare, deci un produs demn de mare atenție chiar și pentru marile companii.
2) Al doilea motiv este acela că era un produs „deschis”, adică, pentru prima dată, marele IBM plasa pe piață un produs ale cărui componente puteau fi cumpărate sau, în orice caz, ușor de copiat de orice altă industrie. Mai mult decât atât, arhitectura sa permitea ca o multitudine de companii mici și mari să îi adauge plăci, periferice, programe etc.
Într-un cuvânt, PC-ul IBM nu a fost doar un produs, ci și principalul catalizator al unei întregi industrii care a atins acum dimensiuni mondiale. PC-ul de atunci, această bombă atomică industrială, a deflagrat în 1981, iar undele sale de șoc se vor resimți pentru cine știe câte decenii!
Răspândirea calculatoarelor
Aproape în același timp, în industrie au avut loc și alte schimbări care au dat naștere la noi valuri de șoc la nivel mondial. Conștientizând importanța, marile și diversificatele industrii japoneze au intrat în forță pe piața componentelor de bază.
NEC, Toshiba și Hitachi mai întâi, apoi altele, au început să producă în masă RAM și alte componente, printre altele de foarte bună calitate, și s-au angajat într-o luptă acerbă cu industriile americane și europene, impunându-se în scurt timp.
Prețurile se prăbușesc și mult mai mult decât prevede legea lui Moore, profiturile unor companii precum Intel, AMD, Motorola, Texas Instruments, Siemens dispar, în timp ce companiile japoneze, care produc o multitudine de produse, pot face față oricărui război al prețurilor pe produse individuale și invadează rapid fiecare colț al lumii.
Din toate acestea, printre altele, industria PC-urilor beneficiază foarte mult, deoarece vede costul materiei prime scăzând din ce în ce mai mult și, prin urmare, își poate vinde produsele la prețuri din ce în ce mai mici și cu un conținut tot mai mare de componente și, prin urmare, de funcții.
În acest punct, industria americană a semiconductoarelor a reacționat violent și, în urma unor presiuni puternice asupra Washingtonului, SUA, sub administrația Reagan, a început un război comercial în toată regula cu japonezii în ceea ce privește semiconductoarele, ajungând practic să impună un embargo asupra acestora la mijlocul anilor 1980.
După diverse încăierări politice, SUA și Japonia au convenit asupra faimoasei Fair Trade Value, care, în esență, a însemnat un acord care stabilea prețuri minime pentru exporturile de semiconductori în SUA, în conformitate cu o listă întocmită de o comisie specială.
Companii precum Hitachi, NEC etc, au fost forțate de guvernul lor să accepte aceste restricții și astfel au crescut prețurile în SUA, în ciuda plângerilor asamblorilor care au trebuit să plătească mai mult.
Deoarece regula valorii comerciale echitabile nu se aplica produselor asamblate din țări precum Taiwan, Coreea, Singapore, Hong Kong, companiile s-au înmulțit și au prosperat în aceste țări, exportând în Europa și în SUA piese sub-asamblate comandate de industriile de calculatoare personale din aceste țări.
Astfel, giganți industriali din țări care până atunci nu fuseseră atinse de aceste produse, cum ar fi coreenii Samsung, Hyunday, Goldster, taiwanezii Mitac, Tatung și Acer, au trecut de la subfurnizori la producători de produse finite în concurență cu industriile occidentale.
Primul calculator cu interfață grafică (Xerox)
În iulie 1981, a început era PC-ului modern: primul PC IBM a ieșit de pe linia de producție și a fost anunțat publicului în august sub numele de PC 5150.
Acesta dispunea de un procesor Intel 8088 la 4,77 Mhz, 64k RAM, 40k ROM, dischetă de 5,25 inch și 160k, PC-DOS 1.0 provenit de la Microsoft. Este anunțată și o placă video CGA 640×200 cu 16 culori. PC-ul costa 3000 $.
IBM a vrut să iasă pe piață cu o memorie RAM de numai 16k, Microsoft a fost cel care a convins IBM să mărească memoria RAM de bază la 48k, așteptând aplicațiile care vor face indispensabilă o astfel de memorie. PC-ul IBM a marcat o etapă importantă în dezvoltarea calculatorului personal, nu numai și nu atât pentru conținutul tehnologic și inovațiile pe care le conținea, ci mai ales pentru că a reprezentat un produs care era considerat încă puțin mai mult decât o jucărie.
IBM, pentru lumea calculatoarelor, este direct implicat în dezvoltarea acestei piețe și nu numai că va fi un contribuitor major la aceasta, dar va fi atât de copleșită de ea încât va determina o restructurare internă profundă care va culmina cu schimbări ireversibile la mijlocul anilor 1990.
În mai 1981, Xerox a fost prima companie care a introdus pe piață o interfață grafică prin conceptul WYSIWYG (What You See is What You Get = Ceea ce vezi este ceea ce vei primi), ceea ce înseamnă că imaginea de pe monitor corespunde cu ceea ce va fi tipărit.
Un concept absolut revoluționar, care a stat la baza a ceea ce avea să fie mai târziu Macintosh de la Apple și sistemul de operare Windows de la Microsoft. Sistemul Xerox era capabil să combine imagini și text în același document și costa 17.000 de dolari.
Probabil că acest preț foarte ridicat i-a limitat popularitatea, care a explodat mai târziu odată cu Macintosh-ul mult mai ieftin de la Apple. Este uimitor cum, uneori, cei care vin primii cu produsul, cum ar fi Xerox, sunt apoi întrecuți de cei care știu să combine inovația cu un marketing bun (la sfârșitul anilor 1980, Xerox cerea companiei Apple Computer o despăgubire de 150 de milioane de dolari pentru că a copiat această inovație).
Câteva luni mai târziu (în septembrie), Novell a început să dezvolte un nou software pentru a permite mai multor calculatoare personale să împartă același hard disk: se puneau bazele rețelelor de PC-uri. Prima rețea formată din plăci de rețea și software de gestionare este lansată pe piață în luna noiembrie a aceluiași an.
Prima bază de date serioasă pentru PC-uri este prezentată de Ashton Tate 2 luni mai târziu (noiembrie 1981), se numește DB II, iar în aceeași lună Tecmar anunță o serie de plăci compatibile pentru PC-urile IBM.
Acesta este primul semn a ceea ce se va întâmpla în curând cu IBM datorită configurației sale libere: o avalanșă de produse compatibile care va distruge IBM. În același timp, Sinclair din Anglia anunța că a livrat aproape 250.000 de calculatoare personale ZX8. Deci, dacă ați citit acest articol, acum știți care este istoria calculatoarelor și evoluția lor.